Emigrant

Ii multumesc colegului meu Ariciu pentru acest vis.
Se facea ca eram prin 1980 si ceva! Habar nu am anul corect, stiu doar ca incercam sa trec granita impreuna cu cativa prieteni:George, Ancu , Vlad Mares, Mihnea, Ilie, Alex(un prieten din Bucuresti) si Cosmin( tot un prieten din Bucuresti).
La granita, desi o luasem pe un camp, o patrula ne-a vazut si au tras cu arma dupa noi. Nu stiu unde s-au dus ceilalti, stiu doar ca eu cu George alergam pe un trotuar, iar pe o parte si pe celalata erau niste tufisuri ale caror crengi aveau tepi, ca tufisurile de catina,numai ca mult mai mari. Alergam ca disperatii pe trotuarul ala si la un moment dat raman agatat in tepii din tufisuri ca si cand ar fi fost o panza de paianjen. Unul din politistii care ne alergau era Vulpe, securistul clasei, fapt care nu m-a mirat. Ma zbateam sa ies din stransoarea tufisului, cand Vulpe s-a agatat si el. Se zbatea ca si mine, si cu ajutorul lui tufisul s-a rupt. Am inceut sa alerg iar printre tufisuri pentru ca nu aveam cum sa ies din cordonul lor(cred ca asta e o sechela ramasa de pe la intalnirile cu cordoanele de jandarmi).


Am alergat cat am putut de mult si de repede si la un moment dat am sarit intr-un tren. Habar nu am cum am facut asta, pur si simplu m-am trezit intr-un tren. Am inceput sa alerg prin vagoanele clasice (aratau ca acele vagoane de tren personal care vin dinspre munte, care atunci cand urci nu au scari, iar la "parter" e un nivel si intre primul si al doilea nivel sunt niste canapele) .

Alergeam cat puteam de repede prin vagoane si ma feream de controlor. Primul controlor pe care l-am vazut (cel de la nivelul inferior ) m-a alergat prin vreo 3 vagoane, dupa care am urcat la nivelul superior. Acolo am vazut cum controlorul il alearga pe un altul care incerca sa treaca granita, si m-a rugat sa il ajut. Aveam pe mine hanoracul meu ninja, si cred ca eram imbracat diferit fata de ceilalti emigranti si tocmai d'aia nu a incercat sa am aresteze. M-am speriat si am inceput sa alerg cat pot de repede in directia opusa cand ideea salvatoare mi-a venit: sa ies din vagon si sa raman pe scara tinandu-ma de usa. Si asa s-a terminat visul!