Emigrant

Ii multumesc colegului meu Ariciu pentru acest vis.
Se facea ca eram prin 1980 si ceva! Habar nu am anul corect, stiu doar ca incercam sa trec granita impreuna cu cativa prieteni:George, Ancu , Vlad Mares, Mihnea, Ilie, Alex(un prieten din Bucuresti) si Cosmin( tot un prieten din Bucuresti).
La granita, desi o luasem pe un camp, o patrula ne-a vazut si au tras cu arma dupa noi. Nu stiu unde s-au dus ceilalti, stiu doar ca eu cu George alergam pe un trotuar, iar pe o parte si pe celalata erau niste tufisuri ale caror crengi aveau tepi, ca tufisurile de catina,numai ca mult mai mari. Alergam ca disperatii pe trotuarul ala si la un moment dat raman agatat in tepii din tufisuri ca si cand ar fi fost o panza de paianjen. Unul din politistii care ne alergau era Vulpe, securistul clasei, fapt care nu m-a mirat. Ma zbateam sa ies din stransoarea tufisului, cand Vulpe s-a agatat si el. Se zbatea ca si mine, si cu ajutorul lui tufisul s-a rupt. Am inceut sa alerg iar printre tufisuri pentru ca nu aveam cum sa ies din cordonul lor(cred ca asta e o sechela ramasa de pe la intalnirile cu cordoanele de jandarmi).


Am alergat cat am putut de mult si de repede si la un moment dat am sarit intr-un tren. Habar nu am cum am facut asta, pur si simplu m-am trezit intr-un tren. Am inceput sa alerg prin vagoanele clasice (aratau ca acele vagoane de tren personal care vin dinspre munte, care atunci cand urci nu au scari, iar la "parter" e un nivel si intre primul si al doilea nivel sunt niste canapele) .

Alergeam cat puteam de repede prin vagoane si ma feream de controlor. Primul controlor pe care l-am vazut (cel de la nivelul inferior ) m-a alergat prin vreo 3 vagoane, dupa care am urcat la nivelul superior. Acolo am vazut cum controlorul il alearga pe un altul care incerca sa treaca granita, si m-a rugat sa il ajut. Aveam pe mine hanoracul meu ninja, si cred ca eram imbracat diferit fata de ceilalti emigranti si tocmai d'aia nu a incercat sa am aresteze. M-am speriat si am inceput sa alerg cat pot de repede in directia opusa cand ideea salvatoare mi-a venit: sa ies din vagon si sa raman pe scara tinandu-ma de usa. Si asa s-a terminat visul!

Leshin

Una din marile dezamagiri ale vietii mele este faptul ca nu m-am inscris pana acum sa fac scoala de soferi , in timp ce multi cunoscuti de-ai mei au carnetu, eu n-am . Visul acesta face referire la aceast lucru.

Se facea ca tata era bolnav si nu putea sa iasa din casa asa ca ma trimite pe mine la o cunostinta sa ii duc o sacosha . Imi zice sa iau masina. Eu ii explic ca nu am carnet, ca probabil as deceda o data cu primul pom de pe marginea soselei , el "Te duci cu masina , ca e important si tre sa ajungi repede".
Ma urc la volan , pornesc bine mersi , toate bune si frumoase. Si ma aventurez pe sosea. Eram pe undeva prin judetzu Brasov. :-/
Faza mai nasoala era ca pedalele se tot schimbau intre ele , si eu cand voiam sa apas pe acceleratie apasam pe frana si viceversa si in afara de asta si volanu se muta de pe stanga pe dreapta.
Ajung facand tumbe cu masina ca un titirez la un spatiu unde se efectuau cercetari arheologice. Acolo ma intalnesc cu toti prietenii mei care erau intr-un fel de tabara.
Toti stateau si se uitau cu uimire la o piatra imensa , cam cat vreo 2 case cu 4 camere. Iar 2 oameni ceva mai musculosi incercau sa o ridice. Reuseau sa o clinteasca cat de cat , dar ei au zis ca au nevoie de mine ca sa o ridice . Eu trebuia sa ma bag sub piatra undeva pe la centrul ei , si sa o imping de acolo. Ajung acolo , imping, piatra se ridica, dar cei 2 care ma ajutau sa car bolovanu, ii dau drumu . Piatra pica peste mine.
Nu mor. Doar lesin. Vad doar negru. Dupa un timp foarte lung ( asa imi parea in vis ) ma trezesc fiind carat in bratze intr-un supermarket in busteni. Dupa ce reusesc sa merg singur, mi se povesteste cum am fost in coma 3 saptamani si am pierdut toata tabara.
Nu imi mai aduc aminte cum m-a trezit , dar si asa a fost suficient de idiot visul.